Vechimea aşezării de astăzi Puşcaşi, nu poate fi stabilită cu precizie, primele urme de locuire datând din perioada Latene a epocii fierului.

Aici a existat dintotdeauna o comunitate, având se pare ca ocupaţii agricultura, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi a lutului.

Primele informaţii despre această aşezare le avem din sec. al XV-lea, mai exact din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, când într-un document datat în ziua de 12 iulie 1415, sunt pomenite între altele şi satele de pe Valea Racovei.

Unul dintre satele menţionate în acest document este şi satul Puşcaşi de azi, dăruit alături de alte sate de panul Negrea (Negru) mănăstirii Bistriţa.

Numele acestor sate de pe Valea Racovei lipsesc deoarece locul unde sunt menţionate în hrisov este rupt.

Aflăm numele acestor aşezări, dăruite de boierul Negru (Negrea) mănăstirii Bistriţa, ceva mai târziu, la sfârşitul sec. al XV-lea într-un document datat la 15 octombrie 1491 emis la Suceava, la curtea domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare.

Acest document conţine două feluri de ştiri: una din ştiri se referă la vechii proprietari ai moşiilor din jurul târgului Vaslui, a doua ştire se referă la hotarul moşiei târgului Vaslui.

Din documentul menţionat mai sus reiese că Ştefan cel Mare dăruieşte târgului Vaslui mai multe sate şi selişti cumpărate de la mănăstirea Bistriţa, aceeaşi mănăstire căreia în 1415 în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, panul Negrea, îi dăruia şi cele trei sate de pe Racova şi de la mai mulţi boieri şi scuteşte locuitorii târgului Vaslui de orice fel de vamă, afară de cei care vor aduce peşte în târg.

Redau mai jos o parte din acest document:

„ Cu mila lui Dumnezeu, noi Io Ştefan voievod domn Ţării Moldovei ... Înştiinţare facem, cu această carte a noastră, tuturor cei vor citi pre dânsa sau o vor auzi-o cetinduli-se [iată] că a venit înaintea noastră chir popa Grigore, egumenul mănăstirii Bistriţei, unde iaste hramul Adormirii preasfinţitei de Dumnezeu născătoarei şi pururea fecioarei Mariei şi cu toţi cei într-un Hristos fraţi, ce sîntu petrecători acolo, de nime siliţi, nici învăluiţi ci de a lor bunăvoie au vândut din drept uricul mănăstirii trei sate, care aceste trei sate fost-au date acestei sfinte mănăstiri de către jupânul Negru, din al său drept uric şi din ispisoc ce l-a avutu-l el de la bunul nostru Alexandru voievod, anume Crăstoae, pre Racova, unde au fost Pătru, feciorul Crâstei, alt sat anume Bălcarii, tij pre Racova, unde au fost Oană, fratele lui Pătru şi al treilea sat anume Curteştii, tij pre Racova unde au fost feciorul lui Naneş.

Şi aceste trei sate le-au vândut domniei meale, dirept două sute de zloţi tătărăşti, cum şi ispisocul ce l-au avut această sfântă mănăstire a Bistriţei pre aceste de mai sus arătatele trei sate de la bunul nostru, de la Alexandru voievod, numitul popa Grigore, arhimandritul şi cu toţi cei într-un Hristos fraţii de la această sfântă mănăstire, încă l-au datu-l în mâinile domniei meale."

Pentru sec. XVII - XVIII, informaţii despre localitatea Puşcaşi, nu prea sunt, dar din sec. al XVIII-lea se înmulţesc.

În noiembrie 1756, ziua 30, CM Racoviţă Cehan Vodă (1756-1757) dăruieşte mănăstirii Precista din Roman, moşia târgului Vaslui, în care intrau şi pământurile din zona aşezării Puşcaşi de azi în afară de vatra târgului.

Informaţii şi mai exacte, despre apartenenţa moşiei satului Puşcaşi, mănăstirii Precista din Roman cu hramul Adormirea Preasfinţitei şi Precuratei şi blagoslovitei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria, le aflăm dintr-un alt document, datat la 13 ianuarie 1757, în care domnitorul C Racoviţă cere medelnicerului (dregător) Neculai Racoviţă să măsoare moşia. În 28 ianuarie, acelaşi om N Racoviţă informează pe domnitorul ţării că a mers la Vaslui unde a măsurat moşia şi pădurea.

„Fruntea moşiei spre apus pe Racova 194 funii a 20 stânjeni=3880 stânjeni (9km).

Domnitorii Moldovei care au urmat lui C Racoviţă, întăresc şi sporesc daniile acestuia"

După 39 de ani, adică prin 1795, domnitorul Mihail Şuţu (1792-1795) dăruieşte moşia şi vatra târgului Vaslui hatmanului C Ghica, dar la o lună de la această danie este mazilit şi este adus domnitor în Moldova Alexandru Callimachi (1795-1799) care întăreşte dania făcută de predecesor în ziua de 10 iulie 1795.

Printr-un hrisov din 1 iulie 1803 obţinut din partea domnitorului Alexandru Moruzi (1802 - 1806) hatmanului C Ghica i se întăreşte dreptul de proprietate asupra moşiei târgului Vaslui.

După moartea hatmanului C Ghica, în 1818, Vasluiul cu moşia din jur în care intra şi cătunul Puşcaşi, revine lui Alexandru Ghica, unul din cei patru copii a lui C Ghica.

În 1820, martie, ziua 6, Al. Ghica, cere domnitorului Moldovei Mihail Grigore Şuţu (1819-1821) întărirea hrisovului din 9 aprilie 1795.

Alexandru Ghica a avut trei copii: Alexandru mort de mic, Elena, care se va mărita în 1825 cu colonelul rus Alexandru Şubin şi Grigore, domnitor al Moldovei în anii 1849 - 1856. Dintre aceştia, cea care a moştenit „târgul Vasluiului cu toate seliştile de prin prejur" a fost Elena Şubin.

Din foaia de zestre a acesteia mai aflăm că a mai primit şi odoare, haine, furculiţe, 40 sălaşi de ţigani lăieşi, 40 sălaşi de ţigani căsaşi, 12 pogoane de vie.

Istoria moşiei şi a satului Puşcaşi de azi nu opreşte aici.

Prin actul de vânzare din 12 iunie 1891, transcris în Registrul de transcripţiuni 1/1891, vol. I, pg. 217, 218, descendenţii Elenei Şubin „vând pe baza documentelor vechi şi noi" doamnei Vera Mavrocordat moşia Vaslui „cu toate cătunele şi seliştile sub orice denumire din care se compune, cu toate pădurile, acarete, clădirile şi în genere toate accesoriile ei fără nici o rezervă şi împreună cu curtea boierească, atenansele şi cu tot locul lor ogradă şi parc, precum şi cu casa grădinarului cu locul ei situate pe teritoriul oraşului Vaslui, cât şi cu dreptul la despăgubire contra direcţiunii Căilor Ferate Române pentru pământul luat de la ea de pe zisa moşie.

Această moşie se megieşte cu moşiile Moara Grecilor, Zăpodeni, Măruşeni, Brodocu, Lada şi Chiţoc, Bahnari.

Preţul acestei moşii 1.100.000 în afară de ipoteca de 125.000 lei capital nominal care o grevadă în favoarea Societăţii de credit funciar român din Bucureşti şi care va fi în sarcina exclusivă a doamnei Vera Mavrocordat."

Din cele prezentate mai sus reiese clar că pământurile din preajma aşezării Puşcaşi au intrat în 1891 în posesia familiei Al G A Mavrocordat.

Soţul doamnei Vera Mavrocordat declara în acelaşi act „că a cumpărat zisa moşie în toate clauzele de mai sus cu banii dotali a soţiei sale Vera".

Aceasta a fost ultima familie boierească care a stăpânit moşia Vasluiului din care a făcut parte şi aşezarea Puşcaşi. Cum şi când s-a produs schimbarea denumirii localităţii (aşezării) Bălcari în Puşcaşi, cu exactitate nu ştim, momentan nu putem da răspunsuri.

Personal, cred că schimbarea denumirii aşezării s-a produs după preluarea moşiei Vasluiului în care intrau şi pământurile localităţii de azi Puşcaşi, de către Elena Şubin şi este legată de activitatea soţului, colonelul rus Alexandru Şubin, activitatea militară. După Dicţionarul explicativ al limbii române, cuvântul puşcă provine din mai multe limbi : puszka (lb. poloneză), puşca (ucrainiană), puska (maghiară), puska(rusă).

O variantă ar fi etimologia cuvântului Puşcaşi, de la această armă (puşca care la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX era una din principalele arme de luptă.

O altă variantă care trebuie luată în consideraţie este cel de-al doilea sens al cuvântului puşcă, care însemnă fără avere, dezbrăcaţi, săraci lipiţi pământului cum erau de altfel majoritatea locuitorilor acestui cătun.

Ştiri mai apropiate de noi, cu referiri directe la aşezare avem de la începutul sec. XIX , în Karta din 1830 (Karta teatra voint v Europeea 1828 i 1829 godov, Sc. 1/420000, 1835) )începută în 1828 este anterioară catagrafiei din 1831-1832, din timpul ocupaţiei ruseşti, menţionând împărţirea administrativă mai veche, unde Puşcaşi apare ca un cătun al satului Rediu.

Potrivit catagrafiei din 1832, aşezarea Puşcaşi făcea parte din Ocolul Vasluieţului şi era contopit cu satul Rediu.

În „Condica de proprietăţile din Moldova la 1833, Puşcaşi este sat în Ocolul Vasluieţului contopit cu satul Rediu.

La fel şi în „Tabla obştimii săteşti a Prinţipatului Moldovei după înrătunzirea făcută la anul 1834", apare şi în anii următori până în 1844, cătunul Puşcaşi contopit cu satul Rediu.

Din 1844 - 1845 localitatea apare menţionată sub numele de Rediul Puşcaşului sau Rediul Puşcaşul, până în 1859 când este menţionat separat de satul Rediu.

În Monitorul Oficial al Moldovei din 1861, cătunul Puşcaşi este contopit cu satul Rediu. În perioada 1865 - 1906 localitatea Puşcaşi este separată de satul Rediu dar aparţine comunei Rediu.

Din 1906 până în 1925, Puşcaşi este sat ce aparţine comunei Brodoc, pentru ca în perioada 1925 - 1929 să apară menţionat ca aparţinând comunei Puşcaşi.

Schimbările acestea nu se vor opri aici, din 1929 şi până în anul 1931 satul Puşcaşi aparţine comunei Hârşoveni.

În 1931 - 1932 satul Puşcaşi aparţine comunei Rediul - Puşcaşi.

În perioada 1932 - 1950 aşezarea aparţine de comuna Puşcaşi, în timp ce în perioada 1950-1956 este sat ce aparţine de comuna Rediu.

Perioadele următoare din istoria aşezării Puşcaşi sunt din 1956 până în 1968 satul aparţine comunei cu acelaşi nume; iar din 1968 până în anul 2004 aparţine de comuna Laza.

Din anul 2004, satul Puşcaşi a revenit la statutul de centru de comună.